Căderea plăntuțelor cauzată de Pythium spp. este caracteristică răsadnițelor neprofesionale, în care condițiile de mediu (temperatură atmosferă, temperatură substrat, umiditate relativă a aerului, nivelul de umiditate al substratului, etc.) nu sunt controlabile.

UTILIZAREA TĂVIȚELOR DE SEMĂNAT ÎMPREUNĂ CU SUBSTRAT PE BAZĂ DE TURBĂ REDUCE SEMNIFICATIV ATÂT RISCUL DE APARIȚIE DAR MAI ALES ÎMPIEDICĂ PROPAGAREA RAPIDĂ A PATOGENILOR CĂTRE NOI PLĂNTUȚE, REDUCÂND LA MINIM EVENTUALE PIERDERI!!!

În cazul Rhizoctonia solani, condițiile care favorizează apariția și dezvoltarea ciupercii sunt în limite foarte largi, ceea ce face să fie un patogen prezent în toată lumea și în aproape toate zonele unde sunt cultivate legume.

R. solani se poate dezvolta în condiții de umeazeală atât în soluri grele cât și în soluri ușoare, nisipoase, cu pH atât bazic cât și acid, iar din punct de vedere al temperaturilor, se dezvoltă între 5 și 36 °C. Solurile prea uscate se pare că inhibă dezvoltarea patogenului.

Condițiile ideale de atac sunt prezența umezelii și o temperatură de 23 – 27 °C, iar în cazul tomatelor când temperatura este sub cea optima pentru dezvoltarea plantelor (sub 20 °C).

Patogenii care aparțin grupului Pythium spp. sunt prezenţi în toate solurile din lume și mai ales unde sunt cultivate tomate. Majoritatea sunt polifagi și saprofiţi.

În cazul infecției cu Pythium spp., plăntuțele pot fi îmbolnăvite preemergent și postemergent. Fungii penetrează direct țesutul epidermal integru al rădăcinilor tinere, dar și prin anumite răni provocate de insecte, nematozi sau operațiuni tehnologice (scarificare substrat, repicare, etc.).

Agenții patogeni din genurile Pythium spp. și Phythophthora spp. sunt capabili să supraviețuiască saprofitic în sol (se hrănesc cu resturi organice din sol) sau sub formă de oospori și clamidospori.

Ciuperca R. solani atacă organele din sol sau aflate chiar lângă sol (rădăcini, colet, tulpina bazală).

Adesea infectează rădăcinile plantelor singură sau în combinație cu alți agenți patogeni, ca Colletotrichum coccodes, Pyrenochaeta lycopersici sau nematozi.

Potențialul sporofitic al ciupercii îi asigură acesteia şanse mari de supraviețuire în sol mult timp în absența plantelor gazdă.

Se dezvoltă bine în soluri bogate în materie organică, în special în solurile recent dezinfectate și libere de microorganismele antagonice.

• Cele mai mari pagube provocate de Rhizoctonia solani sunt cele provocate în faza de răsad, cu cât plantele sunt mai mici cu atât riscul îmbolnăvirilor și căderii plăntuțelor este mai mare. Cele mai importante măsuri de combatere și prevenire pentru Rhizoctonia solani trebuie luate în perioada de producere a răsadurilor și la plantare, deoarece în faza de adult atacurile nu sunt niciodată grave și nu sunt necesare măsuri speciale de combatere.

• În faza de răsaduri, chiar și când sunt utilizate substraturi dezinfectate și libere de agenții patogeni din complexul căderii plăntuțelor trebuie avută mare grijă la atacul ciupercii Rhizoctonia solani. Dacă apar unele plăntuțe bolnave în răsadniță, acestea și cele sănătoase din jur trebuie înlăturate cu grijă și efectuate tratamente fitosanitare.

• Altă măsură foarte importantă care trebuie luată este împiedicarea irigării excesive a substratului, care nu trebuie să fie permanent ud și e necesar ca aceasta să se poată usca rapid la suprafață.

• Aplicarea, deasupra substratului, a unui strat de circa 1 cm de VERMICULIT contribuie la păstrarea uscată a coletului și tulpinii inferioare a plăntuțelor și împiedică pierderea rapidă a apei de la nivelul substratului!!

• În răsadniță este obligatoriu tratarea substratului de semănat cu un produs anti–oomicete, iar cele mai bune rezultate sunt cu combinația de propamocarb și fosetil.

• Limitarea irigării excesive cu apă – după irigare este necesar ca în foarte scurt timp suprafața substratului să se usuce și să se mențină uscată.

• Decompactarea periodică - scarificare ușoară a substratului - pentru a permite uscarea eficientă și oxigenarea substratului.

• Evitarea fertilizării în exces cu AZOT NITRIC și aplicarea, dacă este necesar, a îngrășămintelor cu o concentrație mai mare în POTASIU.

• Densitatea de semănare trebuie să fie cât mai mică pentru a preveni îmbolnăvirea în masă a plăntuțelor aflate una lângă alta.

• În cazul apariției de simptome specifice complexului de cădere, plăntuțele afectate împreună cu cele din jur chiar sănătoase se îndepărtează urgent și se intervine imediat cu un tratament care să stopeze și să împiedice propagarea infecției la noi plăntuțe.

• Pentru o reducere semnificativă a riscurilor de apariție a unei epidemii extinse de cădere a plăntuțelor cea mai bună metodă este semănarea în tăvițe alveolare de semănat cu substrat profesional pentru semănat pe bază de turbă.

• Răsadnița trebuie ventilată sau aerisită corespunzător pentru evitarea acumulării de umeazeală în atmosferă și implicit prezența apei pe organele plăntuțelor (tulpină, frunzulițe).