1. Producția de polen (care este esențiala).

2. Polenizarea - transferul de polen, produs pe stamina, către stigmat, care este partea femelă a florii.

3. Germinarea granulelor de polen de pe stigmat.

4. Creșterea tuburilor de polen.

5. Fertilizarea ovarelor.
6. Ovulele fertilizate vor crește și se vor transforma în semințe.

 

Fiecare sămânță a fructului ia naștere prin acest proces.

 

Mărimea fructului la tomate precum și forma acestuia sunt influențate de numărul și dezvoltarea semințelor (valabil în cazul polenizării).

Producția finală de tomate este în strânsă corelație și determinată de numărul de fructe ajunse la maturitate și de greutatea fiecărui fruct.

O buna dezvoltare a fructului (greutatea, forma) depinde de dezvoltarea semințelor în compartiment și de numărul de semințe din compartiment (cavitate).

Pistilul ce conține stigmatul trebuie sa fie în interiorul florii. Nu ca în imaginea de mai jos, această anomalie ducând la căderea florii.

Floare cu stigmatul anormal iesit afara

Stigmatul e lipicios și pregătit cu 2 zile înainte de polenizare.

Stamina este optima la 17-24 de grade Celsius și un RH (umiditate relativă) de 65-70 %.

Fertilizarea se realizează de obicei în 12 ore.

Ovarul conține ovule care devin semințe. Ele se deteriorează rapid odată cu trecerea timpului și la temperaturi mai mari de 40 de grade C.

Nivelul optim de luminozitate este intre 600-800 de micro-Einstein, dar polenizarea poate avea loc și la un nivel mai scăzut de 405-600 me.

1. Temperaturile scăzute (sub 10 grade C).

2. Temperaturi mari peste 35-40 de grade C – (la aceste temperaturi este stopata funcția de fotosinteză, planta nemaiproducând carbohidrați necesari pentru hrănirea florilor și a fructelor noi formate, mari consumatoare de energie în această perioadă se produce avortul fructelor recent legate urmate de căderea florilor).

3. Un nivel ridicat al RH-ului (umiditate mai mare de 90 %), polenul devine greu, lipicios iar transferul acestuia se face cu greutate.

4. Un nivel scăzut al RH-ului (umiditate mai mica de 40%) atmosfera este prea uscata și polenul nu se mai lipește.

5. Luminozitate mica (sub 400 me), vreme înnorată mult timp.

6. Intensitate luminoasă excesivă, mai ales în timpul verii.

7. Un nivel ridicat de Azot determina o creștere vegetativă puternică în paralel cu o scădere a capacităților generative ale plantei (inducere târzie a înfloririi, flori puține, flori slabe, legare deficitară, uscare rapidă a florii).

8. O hrănire deficitară (în special deficiențele de Magneziu și Calciu în perioada de înflorire) care duce la slăbirea generalizată a plantelor automat va conduce la avortul și/sau căderea florilor. Ca un rezultat al hrănirii deficitare, articulațiile florii devin galbene și cad (cad florile). Este foarte important aportul foliar de Calciu și Magneziu în perioada înfloririi și formării fructului, datorită ratei foarte mari de multiplicarea a celulelor fructului nou format, orice deficiență de Calciu având repercusiuni grave în dezvoltarea ulterioară a fructului (acum este momentul în care apare Inside Blossom end Rot, Putregaiul inelar pe interior al tomatelor).

Putregaiul inelar al tomatelor pe interior (Inside Blossom end Rot, Iber) vedere exterioara Iber, sectiune prin fruct Leziuni interne cauzate de Iber la fructele de tomate

Aportul foliar de Magneziu împiedică formarea acidului abscisic în plantă astfel crescându-se considerabil perioada de viață a florii și implicit creșterea timpului de polenizare. un aport deficitar de nutrienți se poate observa ușor la plante prin apariția unei zone galbene la nivelul florii, acestea căzând înainte de a lega fructe.

Îngalbenire a florii cauzate de un dezechilibru nutrițional

9. Apa insuficientă, mai ales în zilele călduroase, cauzează stoparea alimentării în primul rând a florilor, apa fiind redistribuită către frunze pentru transpirație. O cantitate redusa de apă către floare duce în primă fază la închiderea florii apoi dacă fenomenul persistă în scurt timp va cădea.

10. Bolile foliare care slăbesc planta au ca efect secundar și căderea florilor.

11. Insecte cum ar fi: afidele, musculița alba, thripsul, păianjenii, pot slabi planta și pot duce la căderea florilor.

12. Stropirea foliară cu produse de protecție fitosanitară la care nu s-au respectat dozele sau compatibilități le poate induce plantei o fitotoxicitate severă ce are ca efect secundar și căderea florilor.

 

Concluzii

Când una sau mai multe condiții prezentate mai sus au loc, atunci polenizarea se face cu dificultate, iar florile pot cădea cauzând importante pierderi de producție.

 

În unele cazuri se poate interveni suplimentar în perioada polenizării. Intervențiile suplimentare pot fi făcute prin următoarele metode:

1. Metode mecanice:

A) Scuturarea sau lovirea tulpinilor sau a florilor ajută dar nu este o metoda așa bună.

B) Pulverizarea aerului sau clătinarea plantelor duce la eliberarea granulelor de polen și este o metoda mai buna decât lovirea firelor.

C) Vibratoarele electrice speciale pentru polenizare scutură florile și duc la eliberarea polenului necesar polenizării. Metoda e eficace dar necesită mult timp. Condițiile necesare polenizării (vezi momentele propice pt polenizare) trebuie sa fie îndeplinite (în cazul metodelor mecanice) iar procesul trebuie repetat de fiecare data când apar flori noi.

 

2. Utilizarea bondarilor pentru polenizare are multe avantaje spre deosebire de celelalte metode. Bondarul scutură floarea tot timpul pe toată perioada propice polenizării. Sunt ușor de folosit și dau rezultate bune.

 

3. Utilizarea hormonilor (STIMULAREA) - constă în a stimula floarea sa inducă formarea și dezvoltarea de fructe și se face în condițiile în care polenizarea este împiedicată de condițiile meteo extreme – când e prea frig (primăvara devreme) sau când e prea cald (în timpul verii).

Atenție!!! A nu se confunda polenizarea cu stimularea hormonală – Polenizarea este transferul de polen și formarea naturală a fructului în urma polenizării, iar Stimularea este procesul prin care se induce formarea fructelor cu ajutorul hormonilor independent de procesul de polenizare, iar fructele stimulate hormonal au o rată de creștere mult intensificată față de fructele legate în urma polenizării. De obicei se folosește stimularea hormonală atunci când datorită condițiilor nefavorabile ale vremii (temperaturi scăzute, luminozitate scăzută, etc) floarea nu are polen 1-3 zile consecutiv sau polenizarea nu se realizează, iar riscul de uscare și pierdere al florilor este foarte ridicat. Utilizarea produselor admise pentru stimulare și în dozele recomandate nu creează probleme de sănătate consumatorilor.

Hormonii utilizați pentru stimulare sunt din categoria Auxinelor sintetice și a Giberelinelor, aceste substanțe ajutând la divizarea și creșterea celulelor fără a mai fi necesară polenizarea. Fructele noi care s-au format în urma stimulării hormonale nu au semințe. Stimularea cu doze prea mari de stimulatori de creștere conduc la efecte secundare vizibile și ușor de recunoscut: apariția unui vârf ascuțit la fructe sau în cazurile severe apariția așa numitului fenomen de cat face.

 

Atunci când se realizează stimularea hormonală trebuie să se țină cont de următoarele aspecte:

 

1.Se pulverizează numai buchetul/inflorescența nu și restul plantei. O cantitate prea mare de hormoni poate afecta serios creșterea plantelor (în cantitate mai mare unii hormoni sunt erbicide, de aici și sensibilizarea vârfurilor de creștere). O metodă prin care se previne împrăștierea particulilor de stimulent pe părțile sensibile ale palntei (vârf de creștere, frunze tinere) este aplicarea la capătul pulverizatorului un con de plastic ca în exemplul de mai jos:

Protejarea plantei la tratamentul cu stimulatori

2.Ajustați concentrația și numărul de aplicări atât cât este necesar. De exemplu, vara când temperaturile sunt ridicate este necesar sa pulverizați de 2 ori pe săptămâna iar concentrațiile sa fie mai mici.

3.Alegeți momentul corect în timpul zilei. Este recomandat sa pulverizați hormonii înainte ca să se încălzească în solar. Hormonii aplicați pe căldură, crează un stres puternic plantei și pot cauza pagube provocând plantelor fitotoxicitate severă.

4.Respectați indicațiile producătorului. O concentrație prea mare poate duce ușor la fitotoxicitatea foarte des întâlnită în solarii mai ales primăvara, așa numita FERIGĂ (nu trebuie confundat cu Virusul Mozaicului Tomatelor),

Virusul Mozaicului Tomatelor

fenomen datorat hipersensibilizării plantelor la aplicarea pe frunze și vârfurile de creștere de supradoză de stimulent. Dacă a apărut această formă de manifestare (vârful s-a subțiat excesiv de mult, pe frunze nervurile tind să devină paralele și se răsucesc în spirală) este nevoie urgent de o aplicare foliară cu microelemente și Sprintene pentru revenirea cât mai rapidă a platei din stres și reluarea activității metabolice normale;

Fitotoxicitate datorata excesului de stimulent Fitotoxicitate datorata excesului de stimulent

5.Buchetul nu trebuie stimulat mai mult de 2 ori. Prima data se stimulează când primele 3-4 flori sunt deschise iar a 2-a oara când ultimele 2-3 flori sunt deschise.

6.Întotdeauna atunci când se stimulează tomatele se evită stropirea plantelor (ne referim la tratamentele fitosanitare) o zi înainte și una după stimulare pentru a nu crea stresuri suplimentare plantei ce vor duce la anularea efectului de stimulare prin avort și căderea florilor.

 

Ce măsuri pot fi luate pentru micșorarea sau eliminarea condițiilor nevaforabile ce duc la căderea florilor și avortul fructelor legate?

 

1. Se asigură în seră/solar un climat cât mai apropiat de dezvoltarea optimă a plantelor (temperaturile să nu fie mai mici de 10 grade C sau mai mari de 40 grade C, iar umiditatea relativă sa fie cuprinsă între 65 - 85 %);

2. Se urmărește o aprovizionare constantă cu apă, irigarea prin picurare fiind cea mai bună soluție deoarece se poate iriga chiar zilnic cu cantități de apă coroborate cu condițiile de mediu;

3. La fiecare irigare se adaugă și îngrășăminte conform cerințelor și fazelor de dezvoltare în care se află planta;

4. La tomate începând de la plantare se recomandă care aplicat radicular prin apa de irigare induce direct înflorirea cu flori mai mari, mai numeroase, mai viguroase și cu o durată mai mare de viață;

5. În perioada înfloririi trebuie intensificată fertilizarea radiculară dar și foliară cu Calciu, Magneziu, Bor, Potasiu si Fosfor în paralel cu diminuarea dozelor de Azot. Pentru aplicarea radiculară de Calciu se recomandă (produs ce conține și magenziu), iar foliar se recomandă aplicarea de (Calciu, Magneziu și Bor)